Istoricul roman revine in vara trecuta cu o colectie de note, grupate in forma de capitole, cu o noua carte. Cartea se numeste 'De ce este Romania altfel?'. In aceasta autorul exprima argumentat opinia ca Romania cu institutiile ei este o tara inca in formare si ca acumularile de traditii care ii stau la baza nu sunt robuste
Intarzierea cu care organizarile statale romanesti apar in istorie este vizibila. Se constata ca atunci cand in occidentul european epoca medievala se incheia, iar intre vecini cronicarii aveau deja sute de ani de istorisit, romanii abia reuseau sa se organizeze. Istoricul nu mergem mai departe cu explicatia decat ca teritoriul astazi romanesc a fost unul de frontiera din orice centru de putere s-ar fi privit. Asa aici lipsa de stabilitate demografica s-ar tradus prin lipsa organizare. Printr-o singura fraza autorul isi exprima totusi dezacordul cu teoria 'descalecarii' tarzii a populatiei de limba romaneasca, desi aceasta este o 'sine qua non' pentru a explica vidul indelungat de organizare si de putere. Statuletele romanesti nord dunarene apar la 120 de ani distanta de cele din sud (vezi Taratul Asanestilor, si vlahiile ilirice)
Efortul de recuperare si de apropiere de occident descris in urmatorul capitol, incepe tardiv si decalajele apar enorme. Formele fara fond, legate de organizare sunt foarte vizibile cum le descrie autorul pe toata durata istoriei moderne a tarii. Iar in domeniul cultural, nu se reuseste impunerea nici unui roman in avangarda decat tarziu si doar ca rezultate al unui export (vezi cazurile Brancusi, Ionescu etc). Contributia benefica a strainilor con-locuitori la recuperarea intarzierii este prezentata tot in acest capitol. Populatia romana preponderent rurala, dadea (si da) o nota de codasi ai Europei, atat prin dimensiunea ei (80% in perioada interbelica, si 50% acum) cat mai ales prin incapacitatea de modernizare
Complexul de inferioritate are dupa cu istoricul il descrie sorginti vechi. Acesta se leaga cu mitologia istorica care a stat la baza formarii 'constiintei de neam' asa cum o pune autorul "[D]in acest complex de inferioritate se naste o constructie orgolioasa, menita sa contracareze micimea prezentului."
Formele fara fond provin din obisnuinta supunerii fara impotrivire si a strategiilor compensatorii de 'tragere pe sfoara'. Nota de neseriozitate apare atat cand se adopta efectiv un nou model, cat si atunci cand este vorba de opunerea la ea
Romania Mare a devenit stat national unitar doar in vorbe pentru ca in perioada interbelica romanii depaseau cu greu pragul de majoritate absoluta, iar in zona urbana erau minoritar in toate regiunile ei istorice. Desi modelul elvetian parea a face cel mai mult sens atunci, in virtutea complexului de inferioritate descris anterior, s-a dorit altceva. Rezultatul a fost dezastruos. Populatiile cele mai 'occidentalizate' si active economic (evrei si germanii) au emigrat in masa tragand dupa ei in acea efervescenta de parasire o buna parte a ceea ce s-a modernizat si intre romani
Epoca de aur interbelica dupa parerea autorului este exagerata. Totusi punctual, mai ales in domeniul cultural s-au obtinut progrese semnificative
Onoarea la romani este un cuvant nu pe deplin inteles. Repercusiunile deciziilor politice trecute au efecte semnificative si azi. Constantele "intoarceri de arma", si tradari trecute, se regasesc si azi in raporturile pe care Romania le are cu restul lumi
Echivocul romanesc in ceea ce priveste consecventa si seriozitatea se regasesc si in tematica holocaustului. In cazul Romaniei, se poate spune da dar si nu, pentru ca regimul Antonescu a ucis foarte multi evrei in Moldova de peste Nistru, dar i-a protejat pe cei din tara
Convertirea la comunism s-a facut usor chiar in lipsa unei traditii in virtutea supusenii traditionale la putere (chiar externe). Strategia compensatorie de 'tras pe sfoara' a dus la romanizare accentuala a Romaniei, prin accentele nationaliste menite sa mascheze esecurile din economiei. Dupa cum o scrie autorul "[M]itologia nationalista se imbina, asadar, cu mitologia strainatatii, ambele ajunse la paroxism: un amestec de natura sa altereze in chip ingrijorator dreapta judecata"
Ceausescu a facut ca Romania sa fie altfel din nou chiar in blocul sovietic. Limita bunului simt a fost repede depasita rezultand in excese, derive periculoase, si saracie. Dupa cum se stie, regimul ceausist sa sfarsit sangeros,altfel decat in Europa
Iesirea din comunism s-a facut in felul specific ambivalent a romanilor. Dupa Lucian Boia "[n]u pe comunism erau suparatii cei mai multi romani. Ii exasperase deteriorarea conditiilor de viata. ... Solutia ideala ar fi fost pentru cei mai multi ar fi fost un comunism al bunastarii, mai curand decat intrarea in capitalism. ... Elita comunista a ramas stapana peste tara". Cu tot efortul de industrializare, nu s-a reusit mentinerea aproape a nici unei industrii construite cu greu in epoca comunista. Totul s-a daramat semn ca 'grefa' n-a reusit
Confuzia valorilor care se manifesta azi in mediul politic dar si in cel cultural vine din amestecul insuficiend digerat al diverselor influnente la care a fost supusa populatia romaneasca de a lungul istoriei ei. Jungla evidenta chiar si in lumea ideilor apare chiar in Romania mentala. Este inca 'un teritoriu de frontiera' in care se migreaza din toate directiile inspre toate celelalte directii. Lumea externa o vede ca imatura, inca in asezare. Asa ca nimic nu pare a fi mai statornic decat saracia fizica si de valori.
Mai sunt romanii o natiune?. Este o buna intrebare. Suntem reprezentati in contiinta celorlati cu doua imagini contrastante. Cetatea Sighisoarei si un salas de tigani, un amestec eclectic fara prea multa noima
Apatia la romani vine de la incoerenta. Desi credem in modelul occidental european ne comportam individual de parca n-am cunoaste valorile acestuia dupa atatea sute de ani de tranzitie spre modernizare. Daca nici acest pas voluntar de aderare al UE nu ajuta, atunci suntem niste pierzatori incurabili
Comedia politica cu tranzitiile individuale sau colective, de la stanga la dreapta esicherului si vice versa intaresc convingerea ca Romania este nestatornica
Ultimul capitol al cartii 'In voia istoriei' rezuna credinta corecta a autorului ca "[P]rezentul este opera trecutului". Istoricul isi declina mai apoi competenta de a interpreta prezentul, asteptand asezarea lucrurilor
Ca o nota personala, am remarcat o idee pe care mi-a impartasit-o un prieten acum in scurta mea vizita in Timisoara, anume ca noi nu stim ce se poate face si nu cautam sa intelegem ceea ce fac altii bine. Traim cu senzatia needucata ca suntem doar in deriva, cand in fapt fiecare pas pe care-l facem vine dupa cele facute anterior. Ceea ce vrem poimaine trebuie pregatit de azi cu grija si trebuie sa ne tinem de planuri
