Despre cartea 'Cum s-a romanizat Romania'

Am citit pe ne-rasuflat noua carte a lui Lucian Boia. Mi-a adus-o cineva recent din tara la putin timp dupa aparitia ei in librariile romanesti. Nu cred sa fi ratat de lecturat vre-una dintre cartile istoricului

Dupa parerea mea continutul cartii ar fi o completare la România, ţară de frontieră a Europei pentru ca istoricul aduce discutia modului in care s-a infaptuit tara in domeniul cifrelor statisticii. Se descopera astfel evolutia de la starea de principiate cufundate in orientul european la cea de stat european s-a facut cu evolutii sociale profunde. De la omogenizarea etnica a populatiei de pe teritoriu pana la urbanizare, etapele de evolutie a tarii le poti regasi descrise in carte (cu mai mult sau mai putine detalii) Lectura ei, ar trebui sa invite cititorului la relexie asupra naturii unui stat si a istoriei. De parca nu am stii din istoria generala a lumii, tot ceea ce inseamna societate este supus unei dinamici asa incat ceea ce este adevarat in zilele noastra (coeziunea etnica) nu trebuie sa insemne ca mereu a fost asa

Mie imi pare cu atat mai merituos efortul romanesc de occidentalizare cu cat iata apar voci lucide si obiective, capabile sa raspunda unor cutume ale trecutului (protocronismul) si astfel sa ne permita sa ne nepasim conditia culturala

Dacomania si alte rataciri

Si uite ca am citit noua carte a lui Dan Alexe, o chemare la luciditate pentru romanul de rand

O buna parte a continutului cartii este disponibil in paginile blogului autorului la adresa de aici cat si compilatii noi. Si cand credeam ca dacomania este deja fundamentala in credinta autohtona, iata ca apar si voci care combat acest fenomen narcisit. Autorul o face cu umor dar si prezentand o seama de informatii noi cititorului oarecum avizat. As fi crezut ca protocronismul este specific romanesc, se vede ca fantezia a fost si este practicata mai abitir si prin alte zari. Pot deci sa concluzionez ca intradevar ca este o ratacire la romanii dar o boala cronica a oamenilor care nu si-au gasit inca singuri identitatea. Urmaream mai zilele trecute reactiile de pe forumurile de discutie romanesti la carte. Majoritatea celor activi pe ele nu prea inteleg rostul cartii. Cei care o combat cu injurii o fac fara sa fi citit vre-un rand din ea, dar nici cu cei inclinati s-o laude nu prea prind ideea esentiala a cartii

Ca desi autorul combate lipsa de cultura a promotorilor protocronismului, el nu insista totusi asupra subiectului 'originea romanilor' pre mult. Aici sunt de acord cu autorul pentru ca nimic din ceea ce au facut 'stramosii' nostrii mai mult sau mai putin ipotetici nu pot fi luate ca merite sau culpe (care ar fi ele) personal. Trebuie sa fim multumiti cu noi insine prin realizari si merite personale. Azi este cel mai important din scurgerea timpurilor, este singurul care exista cu siguranta si singurul in care putem avea ceva de facut